- ruginitúrã
- s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ruginitúrã
Look at other dictionaries:
ruginitură — RUGINITÚRĂ, ruginituri, s.f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUGINITÚRĂ s. v. vechitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
roajbă — ROÁJBĂ s. v. rablă, rugină, ruginitură, vechitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime roájbă, roájbe, s.f. (reg.) 1. lucru vechi, uzat, rablă. 2. cal bătrân, slab, gloabă. Trimis de blaurb, 15.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
rugină — RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect… … Dicționar Român
răbăgie — RĂBĂGÍE s. v. rablă, rugină, ruginitură, vechitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
vechitură — VECHITÚRĂ, vechituri, s.f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanţă. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. tură. Trimis de cornel, 27.02.2004. Sursa: DEX 98 VECHITÚRĂ s. 1. zdreanţă, (pop.) treanţă. (O vechitură de… … Dicționar Român
